Catalogul fotografilor
Alex Morosanu`

Alex Morosanu`

Fotograf
Înscris în catalog de 2 ani și o lună
Se deplasează din MADRID , Cluj
Messenger
 0034 /61 *** vezi telefonul
Favorit
Premii portofoliu
2 premii
2
Apreciere clienți
Adaugă testimonial
  5.00 (19 recenzii)   1,204
Experiență
2 evenimente verificate

Testimoniale de la clienți


Toate testimonialele sunt verificate și aprobate manual de editorii catalogului, pentru a ne asigura că sunt date în urma unor colaborări care au existat.

Despre Alex Morosanu`


Alex Morosanu`. Born in Maramu`. In pribegie in Madrid. Fotografiez cu ochii de o viata. Recent am apelat si la un Mirrorless. Obiective fixe. Idei flexibile.

cine-s io?

BORN IN THE MM ”Maramu - în traducerea dacilor liberi”. Născut si crescut în Maramu pa lângă o apă, într-on sat de 100 de case din care 60 erau de văduve. Copilăria lu Creangă e apă de ploaie. Cand am citit-o prima dată am zâs că ăla îi ciocoflender în comparație cu copiii din satu` meu. Multe am facut de atunci așe că, de sunteți curioși, întrebați-mă că io vă raspund la tăte întrebările. Pă cuvând de moroșan.

Shotanc, shotanc, de pe la 4-5 ani am inceput sa umblu pa ulitele satului, noroc ca era gradinita aproape si nu oboseam asa tare pana la ea. Nu stiu ce m-o apucat intr-o zi de care nu-mi mai aduc aminte dar am facut o poza cu o chitara de jucarie. Eram imbracat de "soim al patriei" si, culmea, chitarutza o tineam "pa invers", adica, imi functiona mai mult partea dreapta a creierului si partea stanga a corpului. De atunci, cu putine certuri, dezamagiri si iubiri, mereu ne-am suportat si am devenit dependenti unul de celalalt. Chitara si eu.
Satul unde am facut ochisori nu era un sat ca oricare altul pentru mine. Universul copilariei mele se ghida dupa clopotul de la biserica, mugetul vacilor care mergeau la camp dimineata, oamenii gospodari care dis de dimineata lucrau pamantul ca sa obtina painea cea de toate zilele (poate si un pic mai mult ca erau unii si mai "bocotani" si nu le mai ajungea tarlaua. Acolo am invatat sa fiu om. Altfel eram o specie de animal care se ghida numai dupa instinct atunci cand intalnea pe altcineva din haita.



Am depasit etapa cu gradinita cand educatoarea imi dadea peste creionul din mana stanga pe motiv ca asa vrea "tatucu Ceausescu", sa fim toti dreptashi ai patriei. Am invatat inclusiv Tricolorul si am ajuns in clasa I unde dupa catedra statea mama.

De la mama am invatat mai mult decat as putea sa scriu in pagina asta, asa cum fiecare invata de la un parinte dar, am invatat de la ea mai presus de toate sa fiu om. Inca nu am reusit sa-i multumesc pentru tot dar sunt pe drumul cel bun, zic eu.
Tata era imbracat in haine de preot de multe ori deci, era "medicul sufletelor" acelor oameni atat de simpli si atat de credinciosi ca rar mi-a fost dat sa mai vad atata bun simt si educatie intre 2 paduri si o vale unde am crescut copacel. Am invatat de la tata ca existenta noastra pe pamant ca fiinte este doar o etapa dupa care, ne luam zborul spre vesnicie iar "cheia" spre aceasta este un prunc nascut in Betleem dintr-o fecioara ce l-a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu iar pe acesta l-am rastignit noi, oamenii, si continuam sa o facem in fiecare zi prin rautatea, invidia, egoismul si lipsa credintei intr-o lume mai buna.

Magia momentelor traite langa tata la biserica, de marile sarbatori, de Craciun a ramas inca in sufletul meu. Nu sunt cuvinte acum sa va descriu. Promit sa o fac.
Ideea e ca, prin 1990, dupa ce in decembrie 1989 ne-am trezit ca avem emisiune la televizorul Sport alimentat cu o baterie de 12 volti, s-a infiintat la Baia Mare Seminarul Teologic Ortodox iar eu, auzind vestea, am zis ca nu ar fi rau sa incerc sa vad despre ce este vorba.

Am invatat o vara intreaga si am intrat. Eram la liceu. 5 ani de teologie mi-au folosit mult pentru ca, in afara de universul satului meu am putut sa aprofundez si sa gasesc raspunsuri la intrebarile cu luna plina sau furtuna apasatoare din noptile fara mult somn de la etajul unde aveam locasul fix.

Marturisesc ca nu am abandonat chitara. Ea imi era colega de suferinta cand ceilalti nu intelegeau ca misiunea mea nu era sa ajung cu barba lunga si haine negre. Mi-a folosit mult, oricum pentru ca am reusit sa dau examen la Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" din Sibiu si sa intru iar, printre primii, parca.

Am terminat si facultatea si tot chitara imi era prietena.
Era pe vremea cand la TV aparea "tatucul Iliescu" cu un zambet pe 16 cm si salariile erau cam la 50 de euro pe cap de bovina ca mine asa ca, i-am zis lu` mama. Eu aici nu mai stau. Plec. Si daca o sa rod radacini, dar aici nu pot sa mai am locul. A plans. Durerea unei mame o intelege doar o mama. Eu mi-am luat muzicuta, chitara, 300 marci imprumut si am luat drumul strainatatii asa cum au facut-o milioane de romani dupa anul 2000.

Madridul m-a primit ca pe inca unul in plus. Ameteala ma lua cand am ajuns eu, ciocofender din Maramu` intr-un oras care nu mai avea capat. Am inceput sa caut de munca, am gasit, am muncit, am suferit, am cazut, m-am ridicat, am recazut, m-am ridicat din nou si tot asa am mers si merg inainte, cica, invatand din greseli.

Madridul este prima mea casa acum. Maramuresul il port in suflet si revin cu bucurie. Uneori l-as muta in Spania dar am depasit epoca "Povestilor nemuritoare".

(va urma...)

Copyright © Morosanu.net Numa` sa te prind ca ai copiat ceva!